Cadru juridic național - România
În România, cadrul legal împotriva discriminării este Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Această ordonanță a intrat în vigoare inițial începând cu 1 noiembrie 2000, republicată în 08 februarie 2007 și apoi modificată la 6 martie 2014, fiind înlocuită cu republicarea în Monitorul Oficial din 7 martie 2014.
Legile privind egalitatea de gen au fost completate de noile legi ale Uniunii Europene în 2000, când a fost interzisă discriminarea pe alte criterii. Pe baza acestor noi legi, este ilegală discriminarea unei persoane pe bază de:
Legislația UE privind egalitatea de tratament stabilește niveluri minime de protecție care se aplică tuturor persoanelor care trăiesc și lucrează în Uniunea Europeană. Țările pot merge mai departe și să ia măsuri mai puternice și mai legale, motiv pentru care legea română anti-discriminare trebuie să respecte legea europeană.
Legile privind egalitatea de gen au fost completate de noile legi ale Uniunii Europene în 2000, când a fost interzisă discriminarea pe alte criterii. Pe baza acestor noi legi, este ilegală discriminarea unei persoane pe bază de:
- Origine etnică și rasială
- Religie și credințe
- Disabilitate
- Orientare sexuală
- Vârstă
Legislația UE privind egalitatea de tratament stabilește niveluri minime de protecție care se aplică tuturor persoanelor care trăiesc și lucrează în Uniunea Europeană. Țările pot merge mai departe și să ia măsuri mai puternice și mai legale, motiv pentru care legea română anti-discriminare trebuie să respecte legea europeană.
În prima parte, această lege se bazează pe principiul egalității între cetățeni. Excluderea privilegiilor și discriminarea sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:
a) Dreptul la tratament egal în fața instanțelor și a oricărui alt organ judiciar;
b) Dreptul la securitatea persoanei și la obținerea protecției statului împotriva violenței sau a maltratării de către orice persoană, grup sau instituție;
c) Drepturile politice, și anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viața publică și de a avea acces la funcțiile elective;
d) Drepturi civile
a) Dreptul la tratament egal în fața instanțelor și a oricărui alt organ judiciar;
b) Dreptul la securitatea persoanei și la obținerea protecției statului împotriva violenței sau a maltratării de către orice persoană, grup sau instituție;
c) Drepturile politice, și anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viața publică și de a avea acces la funcțiile elective;
d) Drepturi civile
În partea următoare a legii, în articolul al doilea, definiția discriminării este detaliată. Prin urmare, potrivit acestei ordonanțe, discriminare înseamnă orice distincție, excludere, restricție sau preferință, bazată pe rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, credințe, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, Infecția cu HIV, aparținând unei categorii defavorizate, precum și orice alt criteriu al cărui scop sau efect este să restricționeze, să înlăture recunoașterea, utilizarea sau exercitarea, în mod egal, a drepturilor omului și a libertăților sau drepturilor fundamentale recunoscute de lege, în domeniu politic, economic, social și cultural sau în orice alt domeniu al vieții publice.
În cazul în care o persoană este victimă a discriminării, o plângere poate fi depusă la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Consiliul este o autoritate de stat autonomă, aflată sub control parlamentar, care își desfășoară activitatea în domeniul discriminării.
Garantează respectarea și aplicarea principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația națională în vigoare și cu documentele internaționale din care România face parte.
Consiliul își exercită puterea în următoarele domenii:
Consiliul este o autoritate de stat autonomă, aflată sub control parlamentar, care își desfășoară activitatea în domeniul discriminării.
Garantează respectarea și aplicarea principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația națională în vigoare și cu documentele internaționale din care România face parte.
Consiliul își exercită puterea în următoarele domenii:
- Prevenirea discriminării prin desfășurarea de campanii de informare, conștientizarea drepturilor omului, efectele discriminării, principiul egalității, cursuri de instruire, informații, proiecte și programe la nivel local, regional și național, studii, rapoarte etc.
- Medierea faptelor de discriminare ale părților implicate în cazul unei discriminări, în prezența reprezentanților Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării își propune să reducă și să elimine faptele discriminării și să nu impună amenzi.
- Cercetarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare. Pentru a analiza cazurile cât mai exact și pentru a lua decizii în cazul petițiilor primite sau autoevaluărilor, Consiliul de administrație are măsuri pentru a investiga cazurile, după care constată existența sau nu a discriminării și, depinzând de caz, care poate fi sancțiunea acestuia.
- Acordarea de asistență specializată victimelor discriminării prin explicarea legislației celor interesați de consilierii legali ai Consiliului, prin îndrumarea asistată cu privire la activitatea de depunere a petiției și informații suplimentare care decurg din această procedură.
La locul de muncă, Codul Muncii acoperă, de asemenea, discriminarea împotriva orientării sexuale. Conform acestui cod, toți angajații merită tratament egal.
Orice discriminare directă sau indirectă împotriva unui angajat, bazată pe sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoarea pielii, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, dizabilitate, situație familială sau responsabilitate, sau apartenență la un sindicat, este interzisă conform articolului 5, paragraful 2 din Codul muncii.
În caz de discriminare la locul de muncă, Inspecția Muncii poate fi contactată. Inspecția Muncii este un organism specializat al administrației publice centrale, din subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și asigură exercitarea controlului în domeniile relațiilor de muncă, siguranței și sănătății în muncă și supravegherii pieței.
Opinia publică a României cu privire la drepturile persoanelor LGBT este, în general, conservatoare. Prin urmare, persoanele din aceste categorii se pot confrunta cu impedimente legale diferite față de restul cetățenilor, cum ar fi incapacitatea de a se căsători. Codul civil român prevede că actul de căsătorie nu poate fi încheiat decât între persoane de sex opus.
ACCEPT este o organizație care promovează drepturile persoanelor LGBT. Cercetările efectuate de aceștia au concluzionat că, în România, două treimi dintre persoanele gay își ascund orientarea sexuală, pentru a reduce discriminarea și actele de violență.
Orice discriminare directă sau indirectă împotriva unui angajat, bazată pe sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoarea pielii, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, dizabilitate, situație familială sau responsabilitate, sau apartenență la un sindicat, este interzisă conform articolului 5, paragraful 2 din Codul muncii.
În caz de discriminare la locul de muncă, Inspecția Muncii poate fi contactată. Inspecția Muncii este un organism specializat al administrației publice centrale, din subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și asigură exercitarea controlului în domeniile relațiilor de muncă, siguranței și sănătății în muncă și supravegherii pieței.
Opinia publică a României cu privire la drepturile persoanelor LGBT este, în general, conservatoare. Prin urmare, persoanele din aceste categorii se pot confrunta cu impedimente legale diferite față de restul cetățenilor, cum ar fi incapacitatea de a se căsători. Codul civil român prevede că actul de căsătorie nu poate fi încheiat decât între persoane de sex opus.
ACCEPT este o organizație care promovează drepturile persoanelor LGBT. Cercetările efectuate de aceștia au concluzionat că, în România, două treimi dintre persoanele gay își ascund orientarea sexuală, pentru a reduce discriminarea și actele de violență.
Cu toate acestea, un pas revoluționar a avut loc pe 5 iunie 2018, când un cuplu compus dintr-un bărbat român și un bărbat american, care s-au căsătorit în 2010 la Bruxelles, au cerut dreptul de a fi recunoscuți drept cuplu căsătorit în România. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis să acorde dreptul de a fi recunoscute în România căsătoriile de același sex care au fost oficializate în UE. Totuși, acest lucru nu înseamnă se pot oficializa căsătorii între persoanele de același sex în România în prezent.
Cu excepția limitărilor legale prezentate anterior, persoanele în vârstă LGBT pot fi victime ale discriminării opiniei publice față de acestea și pot fi, de asemenea, victime ale altor tipuri de violență, cum ar fi cele prezentate la articolul 4 din Legea 174 / 13 iulie 2018.
Aici putem afla despre următoarele tipuri de violență:
Potrivit ONG-ului Accept, infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBT sunt o întâmplare frecventă, dar nu sunt raportate. De asemenea, cercetările efectuate de aceștia indică faptul că persoanele LGBT sunt adesea intimidate și hărțuite de poliție în locuri de întâlnire special concepute pentru bărbații gay. Întrucât se tem ca restul societății să nu afle adevărul despre orientarea lor, victimele plătesc mită și nu denunță în mod legal hărțuirea sau infracțiunile de ură pe care le-au suportat. În plus, discursurile politice sunt protejate de legislația privind discursurile de ură și nu pot fi sancționate. Astfel, din păcate, membrii parlamentului sunt imuni unei astfel de acuzații.
Cu excepția limitărilor legale prezentate anterior, persoanele în vârstă LGBT pot fi victime ale discriminării opiniei publice față de acestea și pot fi, de asemenea, victime ale altor tipuri de violență, cum ar fi cele prezentate la articolul 4 din Legea 174 / 13 iulie 2018.
Aici putem afla despre următoarele tipuri de violență:
- Violența psihologică - impunerea voinței sau controlului personal, provocând stări de tensiune și suferință psihologică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice alt mod
- Violența fizică - vătămare corporală
- Violența sexuală - agresiune sexuală, hărțuire, intimidare
- Violența economică - interzicerea activității profesionale, privarea de mijloace economice, inclusiv lipsa mijloacelor de existență primară, cum ar fi alimente sau medicamente
- Violența socială - impunerea izolării
- Violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii nevoilor moral-spirituale
Potrivit ONG-ului Accept, infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBT sunt o întâmplare frecventă, dar nu sunt raportate. De asemenea, cercetările efectuate de aceștia indică faptul că persoanele LGBT sunt adesea intimidate și hărțuite de poliție în locuri de întâlnire special concepute pentru bărbații gay. Întrucât se tem ca restul societății să nu afle adevărul despre orientarea lor, victimele plătesc mită și nu denunță în mod legal hărțuirea sau infracțiunile de ură pe care le-au suportat. În plus, discursurile politice sunt protejate de legislația privind discursurile de ură și nu pot fi sancționate. Astfel, din păcate, membrii parlamentului sunt imuni unei astfel de acuzații.